urmeaza sa pun si restul pozelor…

Uneori cuvintele sunt de prisos! Las imaginile sa vorbeasca! Recomand full screen!

Poate peste ceva vreme o sa scriu ceva si despre povestea minunata dintre cei doi!

Miruna!

Copilasii sunt, fara exceptie, minunati!
Astazi Maria Sofia!

E o vreme, in viata oamenilor, cand le e timpul sa se casatoreasca… Ei bine, la unii ai sentimentul ca timpul acela s-a potrivit perfect! E exact sentimentul pe care l-am avut la nunta aceasta…. Nu are nici un rost sa povestesc cine sunt mirii, caror familii apartin ei! Are rost doar sa spun ca Bogdan o iubeste enorm pe Ema si ca sentimentul e reciproc si mai ales ca se simte asta si de la distanta. Eu le multumesc tare mult pentru ca m-au facut martorul uneia din cele mai minunate zile ale vietii lor! Pe de alta parte sunt extrem de fericit ca am participat la alcatuirea amintirilr de-o viata a unora din cei mai autentici oameni din cati cunosc eu!
Iata fotografiile care mi-au placut mie cel mia mult de la eveniment!

Nunta de inceput de iulie, la Iasi. De orasul asta ma leaga atat de multe amintiri din vremea studentiei incat e musai sa fac candva o excursie fotografica si sa pun un post cu poze cu si despre locurile dragi de acolo.
In luna iulie ar trebui sa fie cald si frumos. Cald a fost, dar s-a incapatanat sa ploua. Si imi parea atat de rau ca nu se intrevedea sansa unei sedinte foto, mai ales ca Monica si Andrei isi doreau foarte mult una. Dar are romanul o vorba:”Tot raul e inspre bine!” Asa ca, cu numai 15 de minute inainte de ora la care incepeau sa vina invitatii am avut parte de o mica plimbare (si un covrig, se va vedea) in care am tras cateva cadre. Lectia de aici, pentru mine, a fost ca, uneori, intr-un timp mai scurt se pot condensa lucruri frumoase.

Iata preferatele mele de la eveniment:

Relatia mea cu Adi si cu Georgiana a trecut de la “oficios” la “prietenos” … Ne cunosteam de cativa ani buni, iar cand ne-am intalnit pentru a discuta despre oferta de fotografiere ne-am recunoscut… La nunta.. cred ca nu tre’ sa mai zic (se vede din imagini), atmosfera a fost minunata… A fost timp pentru toate (pentru ca si-au organizat ziua nuntii extrem de bine) iar tineretea lor a impregnat totul in jur cu voie buna!

Asa cum o sa pun de-acum inainte, preferatele mele de la eveniment:

Voi pune pe blog doar pozele pe care le prefer eu de un anumit eveniment! Nu trebuie sa acopar toate momentele, nu trebuie sa multumesc pe nimeni, nu trebuie sa pun poze colorate, dar mai ales, nu TREBUIE nimic!
Inca o decizie e cea privitoare la sedintele foto: nu mai fotografiez in locatii pe care le aleg eu! Scenariul e urmatorul: “se face ora sedintei foto si mirii intreaba: Unde mergem???” E ciudat sa merg cu mirii in locatii pe care le aleg eu. In fond, e nunta lor, ei decid unde ar vrea sa fie fotografiati… De ce sa hotarasc eu unde vor avea ei amintirile?!? Pot veni cu sugestii in ce priveste anumite situatii care i-ar avantaja… Dar atat, sugestii….

Nunta de la care vor fi imaginile de mai jos nu are nici o legatura cu ce am scris mai sus, mai ales ca in ziua cu pricina a plouat si nu am avut timp de sedinta foto. Pe Dragos il stiam de cativa ani, de cand am fotografiat nunta fratelui lui, plus ca lucram, eu si Dragos, in acelasi sistem si ne mai intersesctam din cand in cand. Pe Roxana am cunoscut-o abia la cununia civila, si am zis de cum am vazut-o ca e o femeie cu o pofta de viatza (si de ras) cum rar intalnesti! M-am simtit excelent la nunta lor, ca unul “de-al casei” si e tare fain cand se intampla asa.
Si da, am ales doar fotografii doar alb/negru, pentru ca asa mi-au placut mie

Cele de mai jos sunt preferatele mele de la eveniment!

La capitolul : Mici probleme!

Aveam un week-end liber…. Programasem o iesire cu niste elevi la munte… Dar primesc un telefon de la un prieten fotograf cum ca e bolnav si ca tre’ sa mearga la Viena sa vada daca se opereaza ori ba!,  si ca are o nunta pe sfarsit de saptamana si daca eu sunt liber… Restul e de la sine inteles…
Probabil ca unele lucruri se intampla asa cum trebuie sa se intample… Cine stie?!?
Cert este ca am ajuns sa ii fotografiez pe Razvan si Luiza cu toata placerea…
Cuvintele mele sunt sarace si usor tehnico-explicative… sper ca imaginile vor spune mai mult decat ma spus eu… altfel ar fi patetic… iar cei doi cititori ai blogului vor fi ofuscati.. iar eu, voi ramane cu cel mult un cititor, asta in cel mai frumos scenariu posibil

Am o singura rugaminte la cei doi cititori ai mei … sa asculte, in timp ce vizineaza pozele, melodia aceasta http://www.youtube.com/watch?v=O6LP7BIMFi0 .. mirii stiu de ce

Am primit zilele trecute un mail, de la doi oameni minunati! Cu permisiunea lor o sa reproduc textul, integral, mai jos. Si nu o sa pot sa fiu acolo sa le fac poze pentru ca am alt evenimet pe data nuntii lor. Poate o sa imi trimita o fotografie si o sa o pun pe blog sa ii vedem pe Ana si Dan, mireasa si mire…
Pun acest post inainte de a incepe cu nuntile din anul acesta, pentru ca e un fel de preambul frumos…. Ma gandesc la energiile efervescente ce roiesc in jurul a doi oameni care scriu asa unul despre altul si impreuna despre relatia lor… Poate viata asta o sa ne ofere “intamplator” (asa cum scrieti si voi) ocazia sa ne cunoastem!
Sa aveti o nunta ca in povesti si o viata minunata!!!

“Buna!

Suntem Ana si Dan si ne-am cunoscut acum 4 ani. Nu cu mult timp in urma, am luat hotararea sa ne casatorim si ne-am bucura mult daca tu ai fi fotograful nostru de nunta, asa ca iti vom povesti cate ceva despre noi;)). In prima parte a povestii noastre, am cazut de comun acord sa-l lasam pe Dan sa spuna cum L-a ascultat pe Dumnezeu cand a spus “Nu este bine ca Dan sa fie singur”.

Acum 4 ani, eram amandoi in clasa a 10-a, in alte licee, si “intamplarea” a facut sa ajungem colegi la o revista online. Ne-am cunoscut deci pe net, insa fara sa stiu cum arata, cum vorbeste, ce fel de persoana e, am simtit nevoia sa stau de vorba cu ea ore in sir, si sa o ascult. Imi aduc aminte prima oara cand ne-am vazut. Am simtit ca ma fulgera din cap pana in picioare o stare pe care nu am mai simtit-o niciodata. Era prima intalnire cu cea mai frumoasa fata din lume. Am gasit in lunile urmatoare pretexte sa o astept dupa ore, de genul “sa-ti dau un film super”:D. O conduceam spre casa si imi transpirau palmele de fiecare data cand se uita in ochii mei. Intr-o seara mi-am luat inima in dinti si i-am spus ca o iubesc. Ea mi-a spus ca si ea simte la fel. Am fost prea timid sa o intreb daca vrea sa fim impreuna, asa ca am intrebat direct: “crezi ca o sa ne despartim vreodata?”:)) Amandoi am pretuit o relatie sincera si amandoi am vazut-o finalizata in casatorie. Cu suisuri si coborasuri, suntem impreuna de 3 ani si jumatate. Cel mai important moment al relatiei noastre de pana acum a fost acela cand Dumnezeu si-a implinit planul in vietile noastre, si ma refer aici la nasterea mea din nou. Acum 6 saptamani, in timp ce ne aflam pe plaja, dupa ce i-am spus timp de 10 minute cat de frumoasa e si ce mult inseamna pentru mine, am reusit sa-mi tin rasuflarea si sa o intreb daca vrea sa fie sotia mea:)) Ea:

-Azi?

-Da…

-Ai inel? [nu aveam:( ]

-Nu, dar…conteaza sa-l am acum?

-Nu…

-Deci, vrei?

-Stai! asta a fost cererea ta in casatorie? Mai fa-o odata, ca nu am fost pe faza! Da, vreau!

Am vorbit apoi cu parintii ei si “am cerut-o”:D. Predau stafeta celei care stie cel mai bine sa vorbeasca despre nunta acum:D

Mereu am vrut sa avem o nunta draguta, unde apropiatii nostri (care apropo, cred ca vor fi cel mult 100 in aceasta zi) sa se simta deosebit. Asa ca am ales sa facem ceremonia in aer liber. Suntem din Bucuresti, dar am hotarat ca si loc Breaza pentru ca am gasit un loc dragut acolo (un club de golf), care implineste asteptarile noastre. Acolo am vrea sa facem si sedinta foto dinaintea ceremoniei, pentru ca dupa ceremonie sa servim masa la un restaurant din incinta. .Asadaaaaar, asteptam raspunsul tau, impreuna cu oferta, cu nerabdare.

Cu drag,

Ana&Dan”