Poveste cu înger
Mar 12th, 2010 by Lucian Muset
A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi fost, nici povestea noastră n-ar avea vreun rost. Pe vremea când fluturii erau profesori de zbor pentru vulturi şi când râmele se aruncau de bună voie în cârligele pescarilor, pe când castorii construiau poduri ca să poată urşii trece apa şi când portocalele erau cât pepenii de mari; ei bine, în vremurile acelea era un copil pe nume Mihnea.
Continuarea e la libera voastra imaginatie……
Sunt atat de frumoase iar mihnea e un ingeras de copil!
Nu stiu de ce, dar cand citesc povesti ma incearca nostalgia. Si cu toate acestea vreau mereu si mereu alte povesti. Frumoase, daca se poate.
Mihnea o sa aiba povestile lui, categoric. Si sa fie toate pline de miez de bucurie ii doresc!
PS: pozele astea doua au o incarcatura aparte, mie asa mi se pare.