Si eu, dupa un an plin de experiente fotografice am ajuns sa-mi pun acut aceeasi intrebare si-mi dau seama ca acest demers trebuie sa aiba un sens. Uitandu-ma la fotografiile cu Mihnea intrevad in cazul tau raspunsul. La mine perioada cautarii e inca prezenta.
Mai e posibil ceva, sa tot gasim si sa pierdem raspunsuri si apoi sa gasim iar altele si tot asa. Poate pentru unii asta e farmecul trecerii prin padurea asta care se numeste viata!
Pt ca unele persoane vor sa isi imortalizeze starile/trairile sau … “stai, nu fotografia acum, stai sa imi aranjez carliontii, sigur cade bine lumina pe fata mea?”.
Si pt ca altii, mai putin egoisti vor, pur si simplu, sa lase “urmasilor” drept marturie decupajele clipei.
Si mai e un posibil raspuns: pt ca nu ne putem fotografia singuri avem nevoie de “martori”. Daca gasim si echidistanti e si mai bine!
PS: tot “fotoreportajul” e fain… sa inteleg ca preocuparile lui Mihnea sa diversifica pe zi ce trece…
Se diversifica de nu putem noi tine pasul… Dar probabil e in ordinea fireasca a vietii si lucrul asta; si e minunat ca e asa! Multam fain de semn si trecere!
NU pot sa zic decat atat: SUPERB. Felicitari pentru fotografii, tocmai am terminat de vazut toate fotografiile postate de tine aici, pe blog, si pe http://www.lucianmuset.ro. Sa-ti traiasca baietelul, e o minune… Iti urez cat mai multe evenimente si cat mai multe postari, sa ne clatim si noi ochii:D
Unii spun ca fotografiile sunt pentru cei care nu isi pot aminti. Eu spun ca fotografiile sunt pentru a ne ajuta sa ne amintim: un zambet, o privire, o stare de spirit, fetze si locuri pe unde am umblat in viata asta.
Intrebarea asta ii pune pe ganduri pe majoritatea fotografilor! eu cred ca fotografiem pentru ca asta ne place sa facem sa aducem zambetul pe buze celor care vad fotografiile si noua..sau sa transmitem o stare imi plac fotografiile, Mihnea e un baietel tare scump. sa-ti traiasca Luciane
Vorba aia daca iti pui prea multe intrebari in viata pierzi ce-i important:D
Si eu, dupa un an plin de experiente fotografice am ajuns sa-mi pun acut aceeasi intrebare si-mi dau seama ca acest demers trebuie sa aiba un sens. Uitandu-ma la fotografiile cu Mihnea intrevad in cazul tau raspunsul. La mine perioada cautarii e inca prezenta.
Mai e posibil ceva, sa tot gasim si sa pierdem raspunsuri si apoi sa gasim iar altele si tot asa. Poate pentru unii asta e farmecul trecerii prin padurea asta care se numeste viata!
Pt ca unele persoane vor sa isi imortalizeze starile/trairile sau … “stai, nu fotografia acum, stai sa imi aranjez carliontii, sigur cade bine lumina pe fata mea?”.
Si pt ca altii, mai putin egoisti vor, pur si simplu, sa lase “urmasilor” drept marturie decupajele clipei.
Si mai e un posibil raspuns: pt ca nu ne putem fotografia singuri avem nevoie de “martori”. Daca gasim si echidistanti e si mai bine!
PS: tot “fotoreportajul” e fain… sa inteleg ca preocuparile lui Mihnea sa diversifica pe zi ce trece…
Se diversifica de nu putem noi tine pasul… Dar probabil e in ordinea fireasca a vietii si lucrul asta; si e minunat ca e asa! Multam fain de semn si trecere!
NU pot sa zic decat atat: SUPERB. Felicitari pentru fotografii, tocmai am terminat de vazut toate fotografiile postate de tine aici, pe blog, si pe http://www.lucianmuset.ro. Sa-ti traiasca baietelul, e o minune… Iti urez cat mai multe evenimente si cat mai multe postari, sa ne clatim si noi ochii:D
Unii spun ca fotografiile sunt pentru cei care nu isi pot aminti. Eu spun ca fotografiile sunt pentru a ne ajuta sa ne amintim: un zambet, o privire, o stare de spirit, fetze si locuri pe unde am umblat in viata asta.
Frumoase poze! Keep going.
Intrebarea asta ii pune pe ganduri pe majoritatea fotografilor! eu cred ca fotografiem pentru ca asta ne place sa facem sa aducem zambetul pe buze celor care vad fotografiile si noua..sau sa transmitem o stare
imi plac fotografiile, Mihnea e un baietel tare scump. sa-ti traiasca Luciane 
Vorba aia daca iti pui prea multe intrebari in viata pierzi ce-i important:D