Aveam un week-end liber…. Programasem o iesire cu niste elevi la munte… Dar primesc un telefon de la un prieten fotograf cum ca e bolnav si ca tre’ sa mearga la Viena sa vada daca se opereaza ori ba!,  si ca are o nunta pe sfarsit de saptamana si daca eu sunt liber… Restul e de la sine inteles…
Probabil ca unele lucruri se intampla asa cum trebuie sa se intample… Cine stie?!?
Cert este ca am ajuns sa ii fotografiez pe Razvan si Luiza cu toata placerea…
Cuvintele mele sunt sarace si usor tehnico-explicative… sper ca imaginile vor spune mai mult decat ma spus eu… altfel ar fi patetic… iar cei doi cititori ai blogului vor fi ofuscati.. iar eu, voi ramane cu cel mult un cititor, asta in cel mai frumos scenariu posibil

Am o singura rugaminte la cei doi cititori ai mei … sa asculte, in timp ce vizineaza pozele, melodia aceasta http://www.youtube.com/watch?v=O6LP7BIMFi0 .. mirii stiu de ce

“Buna!

Suntem Ana si Dan si ne-am cunoscut acum 4 ani. Nu cu mult timp in urma, am luat hotararea sa ne casatorim si ne-am bucura mult daca tu ai fi fotograful nostru de nunta, asa ca iti vom povesti cate ceva despre noi;)). In prima parte a povestii noastre, am cazut de comun acord sa-l lasam pe Dan sa spuna cum L-a ascultat pe Dumnezeu cand a spus “Nu este bine ca Dan sa fie singur”.

Acum 4 ani, eram amandoi in clasa a 10-a, in alte licee, si “intamplarea” a facut sa ajungem colegi la o revista online. Ne-am cunoscut deci pe net, insa fara sa stiu cum arata, cum vorbeste, ce fel de persoana e, am simtit nevoia sa stau de vorba cu ea ore in sir, si sa o ascult. Imi aduc aminte prima oara cand ne-am vazut. Am simtit ca ma fulgera din cap pana in picioare o stare pe care nu am mai simtit-o niciodata. Era prima intalnire cu cea mai frumoasa fata din lume. Am gasit in lunile urmatoare pretexte sa o astept dupa ore, de genul “sa-ti dau un film super”:D. O conduceam spre casa si imi transpirau palmele de fiecare data cand se uita in ochii mei. Intr-o seara mi-am luat inima in dinti si i-am spus ca o iubesc. Ea mi-a spus ca si ea simte la fel. Am fost prea timid sa o intreb daca vrea sa fim impreuna, asa ca am intrebat direct: “crezi ca o sa ne despartim vreodata?”:)) Amandoi am pretuit o relatie sincera si amandoi am vazut-o finalizata in casatorie. Cu suisuri si coborasuri, suntem impreuna de 3 ani si jumatate. Cel mai important moment al relatiei noastre de pana acum a fost acela cand Dumnezeu si-a implinit planul in vietile noastre, si ma refer aici la nasterea mea din nou. Acum 6 saptamani, in timp ce ne aflam pe plaja, dupa ce i-am spus timp de 10 minute cat de frumoasa e si ce mult inseamna pentru mine, am reusit sa-mi tin rasuflarea si sa o intreb daca vrea sa fie sotia mea:)) Ea:

-Azi?

-Da…

-Ai inel? [nu aveam:( ]

-Nu, dar…conteaza sa-l am acum?

-Nu…

-Deci, vrei?

-Stai! asta a fost cererea ta in casatorie? Mai fa-o odata, ca nu am fost pe faza! Da, vreau!

Am vorbit apoi cu parintii ei si “am cerut-o”:D. Predau stafeta celei care stie cel mai bine sa vorbeasca despre nunta acum:D

Mereu am vrut sa avem o nunta draguta, unde apropiatii nostri (care apropo, cred ca vor fi cel mult 100 in aceasta zi) sa se simta deosebit. Asa ca am ales sa facem ceremonia in aer liber. Suntem din Bucuresti, dar am hotarat ca si loc Breaza pentru ca am gasit un loc dragut acolo (un club de golf), care implineste asteptarile noastre. Acolo am vrea sa facem si sedinta foto dinaintea ceremoniei, pentru ca dupa ceremonie sa servim masa la un restaurant din incinta. .Asadaaaaar, asteptam raspunsul tau, impreuna cu oferta, cu nerabdare.

Cu drag,

Ana&Dan”

buburuzele cântă despre păpădii
şi despre mamele copiilor
cu pufuleţi la gură

iar mamele îşi adorm copiii
cântându-le despre puful alb al păpădiilor
şi despre împărăţia buburuzelor
în care intră doar viteji
cu pufuleţi la gură