La categoria “Asa ar fi frumos sa fie!”
Jul 30th, 2010 by Lucian Muset
Am primit zilele trecute un mail, de la doi oameni minunati! Cu permisiunea lor o sa reproduc textul, integral, mai jos. Si nu o sa pot sa fiu acolo sa le fac poze pentru ca am alt evenimet pe data nuntii lor. Poate o sa imi trimita o fotografie si o sa o pun pe blog sa ii vedem pe Ana si Dan, mireasa si mire…
Pun acest post inainte de a incepe cu nuntile din anul acesta, pentru ca e un fel de preambul frumos…. Ma gandesc la energiile efervescente ce roiesc in jurul a doi oameni care scriu asa unul despre altul si impreuna despre relatia lor… Poate viata asta o sa ne ofere “intamplator” (asa cum scrieti si voi) ocazia sa ne cunoastem!
Sa aveti o nunta ca in povesti si o viata minunata!!!
“Buna!
Suntem Ana si Dan si ne-am cunoscut acum 4 ani. Nu cu mult timp in urma, am luat hotararea sa ne casatorim si ne-am bucura mult daca tu ai fi fotograful nostru de nunta, asa ca iti vom povesti cate ceva despre noi;)). In prima parte a povestii noastre, am cazut de comun acord sa-l lasam pe Dan sa spuna cum L-a ascultat pe Dumnezeu cand a spus “Nu este bine ca Dan sa fie singur”.
Acum 4 ani, eram amandoi in clasa a 10-a, in alte licee, si “intamplarea” a facut sa ajungem colegi la o revista online. Ne-am cunoscut deci pe net, insa fara sa stiu cum arata, cum vorbeste, ce fel de persoana e, am simtit nevoia sa stau de vorba cu ea ore in sir, si sa o ascult. Imi aduc aminte prima oara cand ne-am vazut. Am simtit ca ma fulgera din cap pana in picioare o stare pe care nu am mai simtit-o niciodata. Era prima intalnire cu cea mai frumoasa fata din lume. Am gasit in lunile urmatoare pretexte sa o astept dupa ore, de genul “sa-ti dau un film super”:D. O conduceam spre casa si imi transpirau palmele de fiecare data cand se uita in ochii mei. Intr-o seara mi-am luat inima in dinti si i-am spus ca o iubesc. Ea mi-a spus ca si ea simte la fel. Am fost prea timid sa o intreb daca vrea sa fim impreuna, asa ca am intrebat direct: “crezi ca o sa ne despartim vreodata?”:)) Amandoi am pretuit o relatie sincera si amandoi am vazut-o finalizata in casatorie. Cu suisuri si coborasuri, suntem impreuna de 3 ani si jumatate. Cel mai important moment al relatiei noastre de pana acum a fost acela cand Dumnezeu si-a implinit planul in vietile noastre, si ma refer aici la nasterea mea din nou. Acum 6 saptamani, in timp ce ne aflam pe plaja, dupa ce i-am spus timp de 10 minute cat de frumoasa e si ce mult inseamna pentru mine, am reusit sa-mi tin rasuflarea si sa o intreb daca vrea sa fie sotia mea:)) Ea:
-Azi?
-Da…
-Ai inel? [nu aveam:( ]
-Nu, dar…conteaza sa-l am acum?
-Nu…
-Deci, vrei?
-Stai! asta a fost cererea ta in casatorie? Mai fa-o odata, ca nu am fost pe faza! Da, vreau!
Am vorbit apoi cu parintii ei si “am cerut-o”:D. Predau stafeta celei care stie cel mai bine sa vorbeasca despre nunta acum:D
Mereu am vrut sa avem o nunta draguta, unde apropiatii nostri (care apropo, cred ca vor fi cel mult 100 in aceasta zi) sa se simta deosebit. Asa ca am ales sa facem ceremonia in aer liber. Suntem din Bucuresti, dar am hotarat ca si loc Breaza pentru ca am gasit un loc dragut acolo (un club de golf), care implineste asteptarile noastre. Acolo am vrea sa facem si sedinta foto dinaintea ceremoniei, pentru ca dupa ceremonie sa servim masa la un restaurant din incinta. .Asadaaaaar, asteptam raspunsul tau, impreuna cu oferta, cu nerabdare.
Cu drag,
Ana&Dan”
